Mai curge-o
primăvară
prin venele-n
atele,
mai trece-un
anotimp
prin
trupu-mi
obosit,
mai trece-o
adiere
prin
pletele-mi rebele,
mai stă o
clipă timpul
în
timpu-mi
adormit.
Mai ninge-o
primăvară
prin anii
ce mi-au
fost,
mai izvorăște-o
zi
spre
mâinele
ce-mi
este,
mai trece
înc-un an ce-mi dă un adăpos,
mai stă
secunda-n azi,
căci ieri
mi-a fost
poveste.
A mai
trecut o floare
cu înc-o
înflorire,
a mai trecut
un ram
ce mi-a
bătut
în geam,
a mai
trecut un veac
cu înc-o
izvorâre,
a mai
trecut secunda
peste ce
eu
eram.
Silvia Urlih 21.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu