De-ai
să mă uiți,
să știi
că eu
încă voi
fi,
voi fi
în pașii
care-au
pășit cu tine
lângă
tine,
voi fi
în ziua ce-n zori
va
amurgi,
voi fi în
noaptea
ce-n
brațe mă mai ține.
De-ai
să mă uiți,
să știi
c-oi fi
lângă fereastră,
te voi
privi cum noaptea
te alină,
voi fi
mușcata
ce-ți
stă floare în glastră ,
îți voi
fi perna
ce-n somn
o să te
țină.
De-ai
să mă uiți,
să știi
că-ți
voi fi gând încețoșat,
îți voi
fi haina
ce-ți
ține azi de cald,
voi fi
ogorul
pe care
eu
ți l-am
arat,
îți voi
fi visul
din
marea de smarald.
De-ai să
mă uiți
în
glastra din fereastră,
voi amurgi
în
toamna-ndoliată,
voi mai
muri puțin
în
viața mea sihastră,
dar voi
renaște iar,
o dată
și-nc-o
dată,
și-nc-o
dată.
Silvia Urlih 21.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu