DE-AȘ PUTEA SĂ ÎȚI SPUN - Silvia Urlih

De-aș putea să-ți vorbesc,

ce ți-aș spune-n puține cuvinte,

cum ți-aș putea recita

în versuri rimate,

despre o viață,

cum aș putea să îți spun

că viața

mi-a fost popas

printre morminte…

poate că mi-ar fi mai ușor

să pictez cu cerneală

pe ceață.

De-aș putea să îți spun,

cum ți-aș citi

dintr-o carte trăită,

cum aș putea să râd,

când încă

mă-nțeapă săgeți,

cum aș putea să îți spun

că am fost o vreme-adormită,

dar m-am trezit,

căci drumul

m-a dus

spre alte dimineți.

De-aș putea să îți spun,

dacă măcar o clipă

ne-am cunoaște,

ți-aș spune

că nici o durere

nu mi-a fost

stâlp de cruce

c-am fost doar o floare

ce-n primăvară renaște

și ți-aș mai spune,

că drumul din mine,

spre tine mă duce.

De-aș putea să îți spun,

că-n albastru

mi-a fost înverzirea,

că din ceață-am fugit

ca să urc

munți stâncoși,

că albastră mi-a fost renăscarea

și albastră murirea,

de-aș putea să îți spun…

dar nu am cui să spun…

mă întorc

sub nucii umbroși.

Silvia Urlih 28.04.2018