MĂ REGĂSESC ÎN…de Silvia Urlih

Mă regăsesc  în seri,

visări de altădată,
în vinul roşu

m-am învesmântat,
m-am regăsit

și m-am brodat

dantelă-nrourată,
stele îmi sărută

gândul

din gândul neuitat.

Mă regăsesc în pasul

pășit printre ciulini,

mai simt

înțepăturile din  talpă,

sângele curge,

din el

îmi cresc mălini,

îmi înflorește chipul,

întineresc

în grabă.

Mă regăsesc în cerul

ce-și cheamă

răsăritul,

mă regăsesc în marea

care și-a fost

pârău,

mă regăsesc în umbra

ce-și caută-amurgitul,

mă regăsesc în toamna

ce-și ține iarna-n frâu.

Mă regăsesc în crucea

ce-n piept

îmi e sculptată,

mă arde

dar mi-e bine…

durerea-i amănunt,

mă regăsesc în spinii care

mi-au fost odată,

mă regăsesc,

mi-e bine,

căci,

încă îmi mai sunt.

Silvia Urlih 23.04.2018