Mă regăsesc în seri,
visări de altădată,
în vinul roşu
în vinul roşu
m-am învesmântat,
m-am regăsit
m-am regăsit
și m-am brodat
dantelă-nrourată,
stele îmi sărută
stele îmi sărută
gândul
din gândul neuitat.
Mă regăsesc în pasul
pășit printre ciulini,
mai simt
înțepăturile din talpă,
sângele curge,
din el
îmi cresc mălini,
îmi înflorește chipul,
întineresc
în grabă.
Mă
regăsesc în cerul
ce-și
cheamă
răsăritul,
mă regăsesc
în marea
care și-a
fost
pârău,
mă
regăsesc în umbra
ce-și
caută-amurgitul,
mă regăsesc
în toamna
ce-și ține
iarna-n frâu.
Mă regăsesc în crucea
ce-n piept
îmi e sculptată,
mă arde
dar mi-e bine…
durerea-i amănunt,
mă regăsesc în spinii care
mi-au fost odată,
mă regăsesc,
mi-e bine,
căci,
încă îmi mai sunt.
Silvia Urlih 23.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu