Înainte de a fi,
am fost chemată pe-al meu nume,
înainte de a fi,
botezul Lui mi-a fost chemarea,
înainte de a fi,
am fost un tot în astă lume,
un glas ce m-a strigat în șoaptă
mi-a fost în lumea mea,
născarea.
O șoaptă-a cerului mi-a spus
că îmi voi fi
necunoscut,
lumina vieții m-anvășat
și am pășit
timidă-n față,
mi-a spus
să îmi aleg părinții…
mi i-am ales
și m-am născut
lumina Lui m-a luminat,
m-am luminat
și îmi sunt viață.
Zidirea Lui
m-a tot zidit
să-mi fiu zidire
în credință,
glasul Lui blând m-a tot condus
pe drumuri
ce nu le știam,
mi-am căutat cărările
pe drumuri
ce-mi erau ființă,
știam c-am mai călătorit,
știam
că-n viață îmi eram.
N-am vrut să îi ascult de sfat și-am rătăcit prin coridoare,
m-am răzvrătit când mi-a fost greu și n-am mai vrut să-L
recunosc,
L-am renegat când m-a durut, n-am înțeles de ce mă doare,
am adormit, eram pe-afară, dar m-am trezit și-I spun că îl iubesc.
MULȚUMESC DOAMNE AL MEU, PENTRU TOT CEEA CE MI-AI DAT, PENTRU
TOT CEEA CE-MI DAI ȘI PENTRU TOT CEEA CE-MI VEI DA !
Silvia Urlih 24.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu