Lacrimă,
candelă a sufletului meu
obosit,
deschide cerul,
inundă-mi pământu-afânat,
curăță-mi
cu mirul tău
ne-ncărunțit
sufletul,
ce până ieri
s-a căutat!
Lacrimă,
sfințire-a bucuriei
împlinite,
deschide izvorul
și scoate murdăria,
cu apa ta,
spală-mi
durerile-arvunite,
plătește-mi tu
cu lauri
datoria !
Lacrimă,
înger ce-mi speli
nemulțumirea,
învață-mă
să știu să plâng
de fericire,
învață-mă că pot să-mi plâng
nefericirea,
lacrimă,
învață-mă că lăcrimarea îmi poate
fi
iubire.
Lacrimile le strâng îngerii în aripile lor și le prefac în zâmbete.
Puține lacrimi, puțină bucurie, multe lacrimi, multă fericire. Lacrimi, egal
cunoaștere, înțelegere, înțelepciune, iubire. Oare lacrimile tale pot deschide
cerul și pământul ?
Silvia Urlih - 24.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu