Râde artistul
pe podiumul
gol,
pe
scena vieții lui
fără
cortină,
cândva
pe
scenă au jucat zeci de actori,
acum e
singur,
dar își
continuă cântarea,
își e
fără de vină…
ce dacă-n
viața lui
s-au
petrecut zeci
de-amarori
?
Artistul
ce-a jucat pân-a murit,
astăzi
e viu,
trăiește
în trăire,
prea
multe roluri a avut,
prea
multe măști
a-mprumutat,
astăzi
e singur
pe
scena lui
și-i e
a fericire,
prea a
murit de multe ori,
a fost
și zeu și cerșetor,
dar a ales
și a
plecat.
Artistul
ce-a
jucat pe scena vieții,
a tras cortina
și nu
mai vrea să joace,
privește
cu tristețe
la
măștile
ce-i stau
pe noptieră,
dulapu-i
plin de amintiri,
dar
vrea
în
ghena vremii
să
le-arunce,
vrea să
își fie el,
vrea
să
nu-și mai fie prin mască,
barieră.
Silvia Urlih 29.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu