SUNT ÎNCĂ VARĂ ! - Silvia Urlih

Sunt încă vară și mă strâng

în trenă albă de mireasă,

mă pregătesc

să-nchei în ani,

frumoasă nuntă diafană,

mă simt

fecioara din altar ce-aruncă voalul

de mireasă,

mă simt

copilul ce-a furat

din pomul vieții,

o castană.

Pare c-aș fi din nou copil,

copilul

vremilor apuse,

pare c-aș fi fecioara care

se-ndrăgostește

de-un fecior,

pare c-aș fi propriul cuvânt,

cuvântul

multora nespuse,

pare c-aș fi apa mea vie

ce-a fost uitată

în ulcior.

Sunt încă vară, mă mai vezi ?

îmi vezi

cireșile din păr?

Toamna

și iarna-am îngropat-o

într-un pământ

prea mult arat,

sunt încă vara care-am fost

ascunsă-n sâmbure de măr,

sunt încă vara

care-a prins

vagonul din accelerat.

Silvia Urlih 17.04.2018