ZBOR SPRE IZVORÂRE - Silvia Urlih

Sunt,

am fost,

poate-oi mai fi,

doar un crîmpei din basmul lumii,
sunt o poveste despre mine,

despre ce-am fost,

despre ce sunt,
sunt o poveste

începută când baleiam

în miezul lunii,
o urmă ștearsă-n depărtare,

dar,

am ajuns

pe ăst pământ.

În zborul meu spre izvorâre,

m-am cățărat,

am mai căzut,

de spini

și crengi uscate-n crâng

mi-am agățat

privirea plânsă,

în calea mea ploua a taină,

ploua…

și-n ploaie n-am văzut,

că trupul,

haina ce-o purtam,

mi-era când largă,

când prea strânsă.

Am fost

și sunt

doar o poveste,

un referat scris de un mag,

rescriu credința din scenariu,

alerg

pe drum spre adăpost,

am vrut să fiu o lebădă,

dar

lacul parcă-mi este prag,

am vrut…

dar viața mi-e poveste

și vreau să fiu

ce n-am mai fost.

Silvia Urlih 06.04.2018