Iubite,
mi-s grână ce cade
ca lacrima-n clipă,
cadranul
cadranul
mă-nghite în ore pierdute,
mă ţine captivă
mă ţine captivă
pe pieptul distanţei
în râpă,
piroane bătute-n secundă
piroane bătute-n secundă
mă leagă
în margini de cute.
Iubite,
Iubite,
sunt clipe ca gândul,
iar zborul mă doare,
deșertul mă-nghite,
deșertul mă-nghite,
din clipă în clipă
mă pierd,
mă soarbe pământul ce-l port
mă soarbe pământul ce-l port
în bocceaua din floare,
sunt
sunt
clipa din clipă,
iar timpul cu dor îl
dezmierd.
Iubite,
timpul mă cerne încet
în clepsidră,
mai am doar o clipă
și-ajung infinit,
mai am o secundă
și-mi cern peste maci
viețuirea,
mai am doar un pas
și-ajung înapoi
de unde-am venit.
Silvia Urlih 25.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu