Cu verde crud
şi plin de viaţă,
îmi învelesc bucăți de lut,
îmi dau căldura ce mă leagă
de vânt cu gând,
de trup cu suflet,
cu stânci în piept,
alerg spre soare
să pot,
ce încă n-am putut,
îmi vărs izvoarele din ochi,
să nu-mi fiu plânsetul
din plânset.
În verde crud
și plin de viață
cu viața mă-ncunun în viață,
din nergul sorții ce mi-a fost
aleg culori
să mă-ncunune,
din stânci
aleg doar râuri albe
să-mi fie
nouă dimineață ,
m-adun din râuri
revărsate,
las râurile să m-adune.
Din piatră,
râu
și verde crud,
îmi fac o casă peste nouri,
pictez
și repictez alei
să-mi fie căi
spre nemurire,
din munți aflați în ruinare,
aleg aripi,
să-mi fac ecouri,
aleg aripi să-mi poarte zborul
spre luminare-n asfințire.
Silvia Urlih 23.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu