Și dac-alerg
să prind din urmă timpul,
e pentru că,
cu timpul
mă prind ades în horă,
e pentru că
la butonieră
mi-am prins anotimpul,
să mă mai simt o clipă
copilul
născut din auroră.
Și dacă alerg de mine
să nu-mi cunosc
revolta,
e pentru că-mi doresc
să nu-mi mai fiu dușman,
să nu mai știu durerea,
să-mi simt în ani
recolta,
să-mi fiu copilul vieții
ce naște
an de an.
Și dac-alerg
cu mine
alături lângă mine,
e pentru că
nu vreau
să-mbătrânesc în ierni,
să nu-mi mai simt rănirea
ce în destin mă ține,
să-mi aflu-n toamna vieții,
verile
din veri.
Și ce dacă alerg ?
Timpul oricum mă va prinde din urmă…
Silvia Urlih 04.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu