Iubirea mea de-o vară
s-a rătăcit
în toamnele plecate,
a-ngenuncheat
în iarna
din spuma înserării,
s-a cuibărit în nuc
și-n frunzele uscate ,
s-a rătăcit uitată
în dulcea sarea-a mării.
Din întrupări aprinse
ce aprig
se atrag,
pe stâncile tăioase-alunecând
sub scoici,
soarele și luna
în valuri iar se sparg,
îmbrățișări de raze-s
la sânul
unei doici.
Se oglindește vara
în pașii
ei pierduți,
șterge păcatul sorții
și
îl ascunde-n ceață,
adună gânduri arse
din norii necernuți
și se abandonează în vals
cu altă viață.
Iubirile
pun vise în vise de cristal,
le-amestecă-n mojarul
nopții înstelate,
clădesc o casă-n soare
din ruga unui val,
din foc
și din iubire
nasc
zborurile toate.
Silvia Urlih 18.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu