În sloi de gheață
s-a-nzăpezit iubirea ,
indiferența ta
a răstignit-o pe altar,
s-ampiedicat de-un ciot
ce i-a topit zâmbirea
și zarea
care-și plânge dorul în zadar.
Iubirea noastră
s-a-ncercănat de așteptare,
privirea ei e oarbă ,
plânsă și tăcută,
uitarea ta
i-a înghețat sărutul care
a adormit într-o chitară mută.
Iubirea … ea iubirea ,
verde și pustie,
a adormit sub nucul falnic
din grădină,
își caută volume
în care vrea să scrie,
că-i este dor de vremea ce mâine
o să vină.
Silvia Urlih 24.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu