Am fost cândva,
în vremi demult uitate,
am fost alint ,
am fost și sunt
în ziuă
a mea noapte,
am fost și sunt în noapte,
ziua de argint.
Am hoinărit
prin timp și ceață,
am rătăcit
prin crânguri și câmpii,
dar
mi-am găsit o soră-n altă viață,
ne-am luat și am plecat
în ziua nopților târzii.
Când orologiul nopții
va striga din timp,
și ziua va dori
s-o iau cu mine,
vom pune viețile-n același anotimp….
mă voi lua
și le vom spune tuturor :
”rămâi cu bine”
Silvia Urlih 10.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu