Ești masca
sub care sufletu-ți
ascunzi
ești chip opac,
te-ai încuiat
cu zeci de gânduri…
îți mângâi masca,
lăcrimezi ,
apoi te- afunzi ,
în întuneric
între ape tulburi.
Pe față ți-ai pictat
zâmbet de sticlă,
ai ochi
în care ți se văd
doar seci cuvinte,
ți-ai îmbrăcat privirea
cu o pâclă
și nu mai vezi
și nu mai știi
cuvinte sfinte.
Porți azi o mască ,
mâine ,…
altă mască,
te chinui
în cuvinte mute
să te-ascunzi,
nutrești speranța
că vine cineva să-nveselească
o viață tristă…
e viața ta ,
pe care
cu o mască
o confunzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu