IERTARE MAMĂ !

Cu lacrimi desfrunzite 
îți spun azi mamă,

că te-am iertat
și toate am uitat,

că te-am iubit
deși nu m-ai băgat în seamă,

cât ai trăit,
de când viață mi-ai dat.

Azi,
îți mai aprind o lumânare,

sufletul să îți fie ușor
în drumul lui,

iartă-mă mamă,
c-am judecat a ta purtare,

până- ai ajuns
în palma Domnului.

Cu lacrimi de iertare ,
azi , de pomenire,

îți spun că te-am iubit
și te iubesc,

că dor îmi e de tine,
mă rog la lumânare,

să urci cât ți-e permis
în cerul tău
nepământesc. 

Astăzi, la zi de mare sărbătoare, mama mea , pe care până anul acesta am judecat-o pentru că nu m-a dorit, a urcat la ceruri cu ceva ani în urmă. Am iertat, dar nu puteam să uit. Iertarea nu este deplină dacă nu este însoțită de uitare. Am învățat însă să iert și să uit ,am învățat să nu mai judec. Cine sunt eu să judec ? Singurul judecător este doar Dumnezeu. El ne alege familia, prietenii. Noi trebuie să învățăm să reparăm greșelile făcute anterior vieții. Dumnezeu ne testează rezistența. Astăzi sufletu-mi plânge.Astăzi, ochi-mi varsă lacrimi ce spală amintirile.

FIE-I SUFLETUL UȘOR !

Silvia Bya Urlih