Aleargă sufletul
despletit prin lume,
aleargă căutându-și un loc,
undeva,
își caută liniștea,
își caută un loc anume,
un loc, unde obosit să stea.
Sufletul strigă
spre neuitare
neuitarea l-aleargă,
încearcă să-l prindă,
dar el se ascunde
sub o cărare
și se-ntinde obosit pe o tindă.
Aleargă sufletul
prin lumea umbroasă,
obosit ajunge
la Poartă,
cu brațele-ntinse
îl primește ”acasă”
iubirea aninată de soartă.
Silvia Urlih 24.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu