DE CE MĂ STRIGI ?! - Silvia Urlih

Ți-am dăruit iubirea,
te-am mângâiat cu sufletul,

ți-am alintat

și

ți-am chemat prezența…

tu m-ai strivit ,

mi-ai ars pământul

pe care îmi sădisem

 inocența.

Ți-am spus ades 

că mi-este dor

de alinare, de pieptul

și îmbrățișarea ta…

dar tu ,

ai pus copaci peste izvor

și l-ai secat ,

uscându-i albia.

Ți-am dăruit 
tot 
ce puteam în viață,

ți-am îmbrăcat sufletul

cu iubire…

dar tu,

tu ai stropit cu ceață

tot ce era destin

și dăruire.

De ce mă strigi

când ți-am uitat suflarea ?

de ce acum

când am plecat,

sunt de neprețuit ?

Când m-ai avut ,

tu

 mi-ai ucis iubirea

și ai strivit sub talpă

 tot

 ce ți-am dăruit.

Silvia Bya Urlih 25.11.2012