În noaptea de tafta-nvechită,
când sufletul aleargă
și moare printre lacrimi
de sfântă iertăciune,
am întâlnit prin ghețuri o foarte mică stea,
o stea a fericirii:
”minune
fără nume”.
În noaptea dintre veacuri ,
când stelele apun
și când oglinda vieții
mă oglindește-n ea,
te-am întâlnit mică minune
și vreau ca să îți spun,
că ești o nestemată
din lanțul fără za.
În noapte dintre stele,
când universul e lumină
iar sufletul meu curge
călcând întreaga lume,
tu mi-ai uitat o clipă din clipa
ce-o să vină,
și-mi dărui universul …
”minune fără nume”.
Silvia Urlih23.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu