Ce frumoasă ești
când prin plete ți-adie divinul ,
când zâmbind,
cu pădurea te însoțești
și preschimbi în miere, pelinul.
Ce frumoasă ești
când vara îți pune-n urechi ghiocei
când desculță
peste nouri pășești
și cu viața petreci în cântările ei.
Ce frumoasă ești
când trupul și sufletul ți-s una
când nopții din jur
îi zâmbești
și urci să–ntinerești la braț cu luna.
Silvia Urlih 28.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu