DINCOLO DE GLAS - Silvia Urlih

Lumea-i un plâns de cascade cu spini,

se oglindește perfid

prin ochii fugari.

Ești lume praf

 când sufletul vrei să mi-l dezbini,

mă arzi

când pământul în ochi mi-l presari.

Se oglindește lumea

în ochii mei fierbinți,

genele îmi sunt predele de fum.

Ajunge lume !

nu vreau să mă mai minți

încep să mă trezesc

acum.

Se oglindește ura-ți

în ochii mei albaștri ,

cuvintele îți sunt murdare,

negre, șterse….

eu nu mai vreau să mint,

să zbor vreau peste aștri,

cu gândul vreau să sparg oglinzile perverse.

Mi-e liniște în suflet,

e dans, e feerie…

tu lume nu mă vezi,

eu

nu vreau să te las…

caut un strop de liniște,

dar e urgie

ce văd afară

dincolo de glas.
Silvia Urlih - 24.11.2012