Mi-am
ascuns inima
în
miezul soarelui,
i-am
dat un penel fermecat
și am
rugat-o
să picteze
cu el… amintiri,
în timp
ce eu… eu mă ascund
de
toamna vieții,
în timp
ce trupul…
trupul nu vrea să asculte,
pentru
că spiritul îi e rebel…
iar sufletul…
sufletul doinește-n palme…
suflet
cu blestem în el…
Soarele
mă ia de mână,
să
fugim departe-n timp
fug de
ieri ,
sau fug de mine….
fug în
noul anotimp,
strig
la vară,
strig în toamnă
strig
apoi la primăveri,
mă-ntorc în ziua de mâine..
pentru
că,
nu
vreau să fiu azi,...
nu
vreau să fiu nici ieri .
Silvia Urlih 17.11.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu