Cresc din altarul
răsădit în râu,
din apa vie
mă-mbăt cu liberate,
am fost cândva
un mic pârâu,
azi, mă hrănesc
cu răsăritul
ce lumea o departe.
Sunt pom
cu frunze veștede-nflorite,
la rădăcină-am fost udat
cu necredință,
dar mi-am sădit
lăstari cu florile dorite
și-am început
să zbor
înspre credință.
Silvia Urlih 05.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu