Un suflet plâns și părăsit,
la Poarta vămilor ajunse,
să dea socoată de cum a trăit
și dacă gândurile-i fură bine
spuse.
Ajuns la Poarta Raiului albit,
de gânduri bune și de fapte
cugetate,
simțea cum trupul i-a întinerit,
și ochii cum vedeau gânduri
curate.
La Poartă, poarta sufletului și-a
deschis,
iar îngerul pătrunse cu sfială,
văzu într-însul faptele ce le-a
comis,
în alb și negru spoite , cu
iuțeală.
Zâmbindu-i îngerul nu l-a primit,
din drum întorsu-la iar pe pământ,
i-a spus: ”Mai ai de pătimit,
mai ai de învățat, rămâi cu
tine-n gând”.
Întorsu-sa iar sufletu-napoi
și s-a gândit o clipă
privindu-se-n oglindă,
a înțeles că viața nu-i o albină-n roi,
ea, viața, trebuie frumos trăită
!
Silvia Urlih 07.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu