Prin pânza de păianjen
ți-ai făurit un vis,
ai împletit iubiri,
iubiri
ce au murit,
ai vestejit cu ură frunza de cais
când în sărutul tău iubirea
ai zidit.
Cu colți de peruzea
mi-ai sfîșiat iubirea,
în pânza-ți de mătase
mi-ai croșetat trecutul,
cu aripa-ți geroasă
mi-ai mângâiat privirea
și-ai plămădit durerea
cu cerul și pământul.
Prin pânza de păianjen
am reușit să rup
o amintire crudă ce crunt mă sfârteca,
sufletul
și soarta
mi se topeau în trup
și se scurgeau ca lava din râul
ce mocnea.
Pânza de păianjen
care s-a rupt acum,
plângi și strigi tăcerea
strigătului mut,
amintiri trecute toate sunt azi
scrum,
plânsul tău de azi
e plânsul ce-am avut.
Silvia Urlih - 23.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu