Plânge-un copac
de frunze desfrunzit…
sunt eu,
și anii ce-au trecut
pe lângă mine…
am stat o clipă,
apoi iar am fugit,
s-ajung din urmă
timpul
ce vine….
vine… vine.
Crește-un copac
din mine, lângă mine,
se gîrbovește dar se-animă,
e mică și fragilă
rădăcina mea…
căci suferința
l-a rănit
în inimă ,
l-a oprit o clipă
din a mai visa.
Crește în mine
un copac
prin care seva urcă,
din soare mă adăp
cu împăcare și-nflorire…
mărgăritarul lunii
spre mine vrea s-aducă
lumina din magnolii,
parfumul de iubire.
Silvia Urlih 04.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu