Poetule, de ești poet ,
cu sufletul să scrii pe suflet,
să strângi în flori un alfabet
de litere puse-n descântec.
Poetule, de ai simțire,
să pui cuvintele în soare,
să dărui gânduri de iubire,
să râzi , de sufletul te doare.
Poetule, să scrii pe nori
cu picături albe de sânge,
cu slove norii să-i strecori,
chiar dacă sufletul îți plânge.
De ești poet în astă viață,
să cânți cu ploile tăcute,
să pui balsam de rouă-n ceață,
și fă ca omul să te-asculte .
Silvia Urlih 20.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu