Văd
umbre
de pași ,
pași
peste urme,
văd
umbre
peste urme
ce
se pierd pe sub
pași,
s-au
rătăcit în oceane sumbre,
de
dorinți,
de
glasuri,
de
sori
arși.
Revin
pe sub lună
apoi
iar dispar,
urmele-n
umbre
se
ascund
de
hazard,
pașii
umbrei din urmă îi duc la altar,
în
urma pașilor
cu
umbre
ce-n
candelă ard.
Sunt
urme
pierdute
în
pământul ud,
sunt
urme uitate
pe
suflet,
s-au rătăcit în glasuri
ce
rugăciuni aud,
dar
n-au știut ce seamănă-n
umblet.
Silvia Urlih 21.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu