Să ne-nveștmânte ora
în desfătări
domoale,
iar noi să fim
și lacrimă
și zâmbete și dor,
să ne primească
iarna
cu zurgălăi la poale,
și să ne creștem aripi
ca aripile-n zbor !
Să ne-mpletească
luna
în pletele-i de soare
să ne unească
vântul
pe–o frunză să zidim
iubirea ce dospește,
iubirea care doare,
să ne luăm de aripi,
cu aripi să fugim !
Să ne–ncolțească-n suflet
o floare
călătoare,
să ne plivească
gândul
de ierburi
și de spini,
să nu simțim aprinsul
din clipa
arzătoare
eu să mă-nchin la tine,
tu,
mie să te-nchini !
Silvia Urlih 20.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu