Îngenunchez
tăcută-n fața steagului
și-un gând începe-n mine
să dospească,
visez
să-ți fie date magului
durerile ,
iubită țară românească .
Ești țara mea,
ești România mea !
culorile unite-n steg mă-mbărbătează
!
azi
vreau să fii precum o
stea
și-aș vrea
să nu mai dormi,
să fii iar trează.
Mă rog la Domnul ,
lumina sfântă a ți-o
dărui,
să strălucești,
să nu mai stai pe-afară,
să-ți fie cald
în casa sufletului zi de
zi
să nu mai plângi,
să nu mai ai viața
amară.
Mă rog
ca fiul meu să fie
mândru
că l-am născut
și l-am crescut la
tine-n casă,
sun tălpi să-i fie cărare de leandru,
și să nu simtă
durerea ta
că îl apasă.
Îți dăruiesc
iubită țară românească,
sufletul meu
și-al celor ce-și
doresc,
floarea iubirii pe
creste să sădească,
să fim iar mândri
că florile
pe frunte-ți
înfloresc.
Silvia Urlih- 26.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu