Voi îngeri
care-ați venit la mine din pământ,
voi
ce mi-ați dăruit o zi
din infinit,
v-ați prins cu mine gândurile-n
vânt
și-ați tulburat ursitul,
ce mi-a fost
ursit.
Voi mi-ați dat aripe să mă însuflețiți,
mi-ați alinat
cu lacrima
durerea trupului,
voi mi-ați fost paznici
n-ați vrut să ațipiți,
când m-a durut
durerea
dorului.
Sufletul meu
precum foamea flămândului,
s-a înfruptat
din fructele
cerești,
a stat cu liniștea la masa
Domnului,
și-am coborât
apoi
pe plaiuri pământești.
Silvia Urlih 11.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu