Ești obligat să porți o mască,
e masca zilei
ce o scoți de dimineață,
pe chip îți stă
precum o cască,
cu zâmbet hâd,
ascuns de viață.
Ești obosit și uneori te saturi,
ai vrea
al măștii fals
să îl arunci,
viața te păcălește,
nu-ți dă sfaturi,
ce să mai faci tristețea s-o alungi ?
Trăiești în deznădejde și uitare,
uiți masca uneori
să o lipești pe chip,
te lași furat de-ncredere
și cauți alinare,
dar ești lovit
cu bulgări de nisip.
Sunt suflete ce zboară spre un vis,
vor libere
sub soare să-nflorească,
cu vorbe grele sunt ucise,
minciuna le-a ucis.
și-atunci te-ntrebi :
Cu mască, fără mască ?
Silvia Urlih 30.04.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu