LUCIRI DE ALBĂSTRELE

Sunt  ochii tăi luciri de flori albaste

Când îi privești te-nneci în valurile lor

Simți că plutești cu stele către astre

Te-mbeți în strălucirea viselor

Sunt ochii tăi albaștri verzi  ca marea

Plutesc în ei steluțe de iubire

Uită-te-n ei, găsești abandonarea

Și clipe de trezire-n ațipire

Sunt  ochii tăi  , floare ce plânge,

Lacrima din gene-i tristă,
Dorul , iubirea în ei se pierde și se frânge.
Soarele arzător din nori în ei persistă.

Sunt în ochi-ți  toamne cu scântei,
Cu fenomene minunate,stranii,
Găsești în ei  cântec de clopoței,
Vezi viața ca un amalgam de danii.

Sunt ochii tăi luciri de albăstrele

Sunt candizi, calmi, sunt un pustiu

Pustiu cu multe turnuri de castele

Ce-ascude- albastrul lor, …doar eu știu.

 Silvia Bya