NU CREDEAM ! - Silvia Urlih

Nu credeam să-nvăț să zbor,

să urc coama lacrimii,

să sparg piatra de izvor,

s-ascult cântul inimii.

Nu credeam să-nvăț să cânt,

să uit dorul călător,

să plutesc pe stea în vânt,

să uit răul zdrobitor

Nu credeam să-nvăț să uit

ce-i aceea suferință,

să –ndrept drumul șerpuit,

să învăț ce e căință.

Nu credeam să-nvăț să zbor,

lângă aripa divină,

să pun smirnă peste dor,

negrul să îl fac lumină.

Nu credeam să-nvăț să urc,

peste piscurile-nalte,

cu mine să nu mai duc,

amăgirile deșarte.

Nu credeam că am să știu,

să separ bine de rău,

să-nțeleg că-i argintiu,

tot negrul din jurul meu.

Nu credeam că am să știu,

să-mi pun sufletu-n poeme,

c-am să știu gândul să-l scriu,

cu o pană –n diademe.

Nu credeam ca am să știu,

să învăț din învățare,

că am să mai pot să fiu,

OM ce –nvață prin iertare.

Silvia Urlih 03.04.2012