DANSUL PĂDURII - Silvia Urlih

Un spirit călător

prin umedă pădure,

plutește

în genunchi spre rădăcină,

caută iubirea

în perla din mure,

o caută

și-n floarea de sulfină .

E spiritul

un arbore în zbor,

dansul i-e cântec

și iubire,

ce drag i-e cântul…

ce ușor!

dar iute-i

curge frunza

spre pădure!

Se prinde-n dansu-i

de un vis,

visează

că se plimbă cu pădurea,

se odihnește pe floarea de cais,

să rupă din durere

amintirea.

Se prinde-n dansul său

de un lăstar,

pădurea lui îl cheamă

în tăcere,

iubirea îl așteaptă,

să îi ofere-n dar,

iubire rătăcită

în veșnică iubire.

Silvia Urlih 27.04.2012