PĂDUREA DIN MINE - Silvia Urlih

Sunt…

seculara pădure sunt …

mă primenesc cu arderea ierbii,

cu verde te apăr,

prin anotimpuri, codrii tăi amuțesc,

în anii mei,

 din amnar,

focul iubirii îl scapăr.

Sunt …

de câte vieți tot cobor pe pământ ?
te  caut…

aștept imagine din vis, să te-ntâlnesc,
îți spun vorbe dulci,

dar

sunt spuse în gând
te aștept la izvor,

cu florile vieții

să te gătesc.

Prin codrii mei mă caut,

sunt încă nălucă,

mă strigi,
stele din ceruri ne leagă,

eu

te privesc, ,
te cresc iederă,

te văd cum cu gândul  m-atingi,
în mistere te învălui,

dar…

mă grăbesc..

Îmi ești scoarță vieții,

din trup înverzești,
lăstarii din tine mă strâng,

mă cuprind în aripă,
iarba ochilor mei

te vede

cum înflorești,

pădurea din mine e fulg,

e zbor de o clipă.

Silvia Urlih