NISIPUL TIMPULUI

Sunt iar pe aripi de îngeri spre visare

Am dat o pagină din cartea vieții

Nu mă întorc înapoi, nu mă mai doare,

Las uitarea să mă scoată din  perdeaua ceții.

Sunt iar pe inorogul meu cu aripe deschise

Plutesc ,din visul negru mi-am rupt zborul

Am recitit pasajele în care mi-au fost ucise vise

Și am decis să nu mai știu ce este dorul.

Sunt  frunzele de deznădejde  trecătoare….
Revine  primăvara cu verdele ei crud
Împodobește  pomii, îi îmbracă-n floare,
Până la rădăcini culorile pătrund!

Sunt pomul care s-a uscat în neștiință

Azi visele s-au împletit cu rădăcina

În suflet am pus flori de lămâiță

Cu palmele am căutat lumina

Sunt ca nisipul ce l-a cernut timpul

Prin sită deasă sufletul mi l-a trecut

Ce-a fost urât am îngropat în anotimpul

Ce a rămas departe în hăul de-nceput.

 Silvia Bya