LACRIMĂ DE SALCIE

Sunt sălciile, frunze răsărind din trunchi

În amintirea patimilor lui Iisus,

Sunt lacrimile noastre strânse în mănunchi

De frunze verzi, de zbor spre vis.

Sunt lacrimile salciei izvorul de speranță,

Răsar din roua rădăcinilor din apă

Vor între suflet și trup o alianță

În rădăcina credinței sufletul tot sapă

Sunt sălciile trupuri sfinte aplecate

Se-adapă –adesea din lacul cu suspine

De secole se simt abandonate

Din noaptea -ntunecată  fac iar zile senine

Se umple lacul cu lacrimă de salcie

Pe ramuri  de speranță din pletele-i crug soare

Iubiri fără de patimi,se-ndreaptă ca o lancie

Spre noi, spre muritori ,în libertate, fără înfrânare.

Silvia Bya