SPETANȚA LUMINII

Sunt zile când aș vrea să zbor

Să ajung la inima lumii

Să cânt doinele de dor

Să ating razele lunii…

Sunt zile când aș vrea să plâng

Să descarc ciutura –n somn

Să alerg desculă-n crâng

Să mă-nchin la Sfântul Domn…

Sunt zile când în maci mă-nnec

Să fiu cu mine un întreg

Să zbor spre cer, apoi s-alunec

Încet…să uit trecutul vitreg .

Sunt zile când aș vrea să fiu…

Să fiu iubire între veacuri

S- ating stângaci vechiul crochiu

Să aduc luminii dalbe leacuri.                            

Sunt zile când ușor mă-nclin

Îngenunchiez, poate mai cad

Din floare uneori mai beau pelin

În speranța luminii mereu mă scald.

Silvia Bya