Stăm iar de vorbă la povești,
îngerul meu drag,
îmi ești atât de-aproape
și-atât de dulce îmi zâmbești!
te văd cum plângi
sub frunza unui fag..
Ce s-antâmplat ? unde ți-e aripa ?
de ce nu mai plutești?
Tu ești un înger diafan,
venit din depărtări,
tu nu ai voie aripa
să nu-ți mai zboare,
te-am așteptat de mult,
de dicolo de zări..
De ce-ai venit la mine,
când aripa te doare ?
Ești îngerul ce mă-nsoțește
pe ale mele drumuri,
tu ești imaginea din fața mea,
îmi ești oglindă…
de aripa ți-e frântă,
mă pierd pe-a ceții fumuri..
Nu mă lăsa..hai…
cântă-mi iar o colindă!
Nu lăsa lacrima să –ți spele
chipul diafan.
Privește-mă!
sunt trestia plăpândă,
ia-mă de mână ,
ieșim noi la liman !
Și șterge-ți lacrima,
n-o mai lăsa să plângă.
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu