MASCA FERICIRII
Mă uit la tine și nu știu ce ascunzi,
Ești chip opac, încui a tale gânduri,
Te-ascunzi de tine, în tine te afunzi,
Te-ascunzi în întuneric,în ape repezi, tulburi.
Ești chip înmărmurit, ești plăsmuire,
Ascunzi de tine bune simțăminte,
Ții strâns în brațe trecutul, nu știi să fii iubire,
Mai știi să râzi ? mai știi cuvinte sfinte ?
Porți masca veseliei, dar ești tristețe, plâns,
Ascunzi amărăciunea, vezi doar urâtul vieții,
Viața te face să porți al măștii râs,
Dar sufletul se pierde în adâncimea ceții.
Porți chiar o mască rece-a durității
Deși în tine sufletul îți plânge-ncetinel,
Te vezi oglindă la porțile cetății,
Te rogi să mai reziști, te rogi la EL.
Porți câteodată masca fericirii,
Sau masca tristă ascunzând tăceri,
Ascunzi în tine gândul nimicirii,
Gânduri de răzbunare, gânduri de neiertări.
Porți azi o mască,mâine altă mască,
Te chinui în cuvinte mute să te-ascunzi,
Speri poate cineva vrea să înveselească
O viață tristă, până în neguri de tot nu te afunzi.
Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu