Sunt ascunse în sufletele noastre
Multe mistere, multe taine
Le ținem bine încuiate în sihastre
Le primenim mereu cu alte haine
Sunt sufletele noastre tainice sipeturi
În care presărăm din când în când uitarea
Să nu simțim a bătrâneților amurguri
Să nu ne mai găsească apăsarea
Sunt sufletele noastre cocori ce nu văd luna
Văd doar în depărtări priviri de foc cum ard
Văd cum se luptă adevărul cu minciuna
Însă nu pot să evadeze din hazard.
Sunt sufletele noastre ochii ce scrutează
Spre viitor, spre verdele din zare
Sunt ochii sufletului ce vibrează
Privind tăcut spre depărtare
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu