DAC-AȘ PUTEA - Silvia Urlih

Dac-aș putea,

m-aș pierde-n timp,

m-aș duce pe un val de mare înspumat,

aș scrie pe fiecare anotimp

că sunt un simplu om …

neînsemnat.

Dac-aș putea

m-aș pierde-n clipa sidefată,

aș sta la masă cu visul meu nedefint,

cu pensula aș desena

o mică fată

ce fost-a fir din marea de nisip îmbătrânit.

Dac-aș putea ,

într-o clepsidră aș fi flutur

să curgă vremile ce vin prin mine,

în loc de inimă mi-aș pune-un sâmbur,

să cânt din flaut

dragostei ce nu mai vine.

Dac-aș putea

mi-aș pune sufletul pe rug,

l-aș învăța să nu-i mai fie frică,

ce-i rău aș vrea să-l șterg, să îl distrug,

aș vrea să fiu eu,

apa care urcă.

Dac-aș putea…

dac-aș putea să zbor,

m-aș duce lângă cer…m-aș întregi c-un înger,

mi-aș pune aripi albe de condor

și aș pleca ….

oricum prin viață-s trecător.

 Silvia Urlih 24.04.2012