În înserarea dimineților târzii,
eu sunt un vals
pe muzică serafică, divină,
mă sorbi și mă cobori
cu aripe de ciocârlii,
pe portativul iubirii noi
ce va să vină.
Sunt melodia sufletului tău
însângerat,
pe strune de viori îmi mângâi
chipul,
arcușul ei se plimbă
pe trupul care-a așteptat
să vii tu dirijor,
să înverzești iar anotimpul.
Sunt
melodia trandafirului albastru,
spinii
s-au rupt cu iernile târzii…
mă scalzi în ciutura iubirii tale
de sihastru,
mă spăl cu tine
în lava strugurilor dulci acrii.
Sunt floarea ta nemuritoare,
zeu divin …
să contopim în cântec
împreună visul,
vioara dimineților din noapte
să devin,
să înghețăm în vară
paradisul.
Silvia Urlih 16.04.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu