Sunt sufletele noastre
porți de soare
se oglindesc în mări de verde
și de alb,
aruncă răul,
scot dorul care doare,
plutesc spre nori,
plutesc spre codru-nalt.
Sunt sufletele noastre
flori de nuferi,
sunt albe, pure,
candide , senine,
sunt raze de speranță,
sunt luceferi,
sunt suflete care ne aparțin,
sunt ploi divine.
Sunt sufletele noastre
flori de liliac
poartă cu ele
sclipiri Dumnezeești
umblă de secole prin noi,
umblă buimac
după un trup,
după luminile cerești.
Sunt sufletele noastre
cântece de harpă
scriu pe pământ câte o viață
pusă-n note ,
ascund în spate
plânsete-n eșarfă,
se scurg spre munte
și se așează-n grote.
Silvia Urlih 10.04.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu