PORTATIVE ÎN AMIEZI - Silvia Urlih

Ți-e viața

carte-n flăcări reci…

arzi cu iuțeala gândului fierbinte,

prin valuri

zilele

ți le petreci,

în suflet ți-s

aducerile-aminte.

Arzi,

fila se-aprinde

una după alta,

sunt azi sărace,

mâine

sunt fierbinți,

mergi în genunchi,

urmându-ți soarta…

vrei uneori să uiți,

sau să te minți.

Coperțile ți-s nouri

care plâng…

prima e nașterea,

ultima ți-e mormânt,

sufletul ți-e miel

și lup în crâng

cuprinsul ți-este viață

cu viața alergând.

Se–adună filele

ca vânt de primăvară,

ai vrea să-ncepi citirea

de la urmă,

dar nu poți a schimba ziua în seară,

nu poți clepsidra

s-o răstorni

în urnă.

Ți-e viața carte,

o carte ce te arde…

în lumânări de vise

cu versuri luminezi,

ți-e viața

floare

ce aleargă-ncet spre moarte…

o floare ce dansează

pe

portative în amiezi.

Silvia Urlih - 18.04.2012