IUBESC ÎN TRĂIRE- Silvia Urlih

Un trup rătăcit

în albastrul himeric

cu suflet ascus

în al măștii tăceri,

scrie cuvinte

în albul feeric,

pașii purtându-l

spre nicăieri.

Un trup  pustiit

de dureri neuitate,

cu frunze de laur

prin plete-i curgând,

pășește prin albe ninsori

neumblate

un colț de lumină căutând.

Un suflet și-un trup

obosit și tăcut,

cu  masca speranței

uitată pe față

se-ntreabă

de-i bine sau rău ce-au făcut,

în lunga 

dar 

scurta lor viață.

Un suflet învață

trăind în iubire,

cu trupu-i din trup plămădit

cu iertare,

învăță trăind ,

să iubească-n trăire

pe drumul cu smirnă

ce-l duce-n altare.

Silvia Urlih 12.04.202