Aș vrea să scriu,
să mă descarc cu patimă
hârtiei,
dar
sufletul mi-e pribegit
printre vâlcele,
aș vrea s-arunc departe,
la marginea pustiei,
gânduri înnegurate
și doruri
zugrăvite-n imortele.
Aș vrea să scriu,
să las pe foaie o lacrimă
pribeagă,
să scriu cu rugi desprinse
din icoane,
aș vrea ulei în candelă să
fiu,
sau
să fiu creangă,
din creanga mea să sară așchii
milioane.
Aș vrea să scriu cu sânge
pe viața-mi fără ceas,
aș vrea să fiu nisip
de marginea clepsidrei
să mă prind,
aș vrea să cred
că glasu-mi are glas,
că gândurile mele vor sădi
pământ,
pământ nou
răsărind .
Silvia Urlih 07.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu