Verde crud
și mătăsos
cerni din fructul pârguit,
rocă de pământ albastru
strângi
și faci din ea cetăți,
curgi în valuri și mângăi,
moale,
cald
și arcuit,
trup rănit de-atâta mers,
inimă ruptă-n bucăți.
Ca balsamul plin de leacuri
unduind provocator,
te reverși,
te plimbi pe coapse,
urci sfios
spre sânii tari,
verși pe trup uscat de vreme,
verde crud
ars în cuptor,
modelezi argila moale
cu izvorul
din ghețari.
Verde crud
cules din mare,
crește
cu mareea serii,
trupul galben de pământ
înverzești în răsărit,
din mătasea pârguită ,
voal îmi faci
pe malul zării…
galben
trunchiul meu uscat,
verde
trunchiul tău iubit.
Silvia Urlih 05.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu